În zilele noastre, când cererea tot mai mare de energie electrică este un element indispensabil al progresului tehnologic, aspectele legate de siguranța infrastructurii electrice devin o prioritate. Unul dintre cele mai importante aspecte în acest context este protecția la incendiu a liniilor de cabluri, care reprezintă coloana vertebrală a alimentării cu energie în multe sectoare-cheie, de la industrie la clădirile de locuit. O protecție eficientă la incendiu nu doar reduce riscul izbucnirii incendiilor, ci le limitează și posibilele consecințe, protejând atât viețile oamenilor, cât și bunurile valoroase.
Pozarea cablurilor în pământ și protecția la incendiu
Pozarea cablurilor în pământ în raport cu protecția la incendiu este o problemă care joacă un rol esențial pentru o infrastructură electrică sigură și fiabilă. Este vorba mai ales de cablurile pozate în locuri expuse deteriorărilor mecanice, precum drumurile sau zonele industriale. Încă de la pozarea lor se folosesc mijloace de siguranță, precum gelul lubrifiant pentru cabluri, care ușurează alunecarea. În plus, cablurile sunt protejate cu tuburi de protecție din diferite materiale, inclusiv tuburi de canalizare din gresie ceramică, PVC, oțel și blocuri de beton. Aceste protecții feresc cablurile de influențele externe și reduc riscul de incendiu, limitând posibilitatea deteriorărilor mecanice care ar putea duce la scurtcircuite și scântei.
Atunci când traseul de cabluri este mai lung de 60 de metri sau include ramificații și schimbări de direcție, se folosesc cămine de cabluri. Cele mai alese sunt căminele din beton armat cu dimensiunile minime de 800x800 mm, echipate cu sistem de drenaj, capac cu închidere și aerisitor. Astfel de soluții asigură acces ușor la cabluri pentru întreținere și permit evacuarea eficientă a gazelor care se pot acumula în cămin, lucru important din punctul de vedere al protecției la incendiu.
În plus, diametrul interior al tubului de protecție trebuie să fie de cel puțin 1,5 ori mai mare decât diametrul cablului, dar nu mai mic de 50 mm, ceea ce asigură o ventilație adecvată și reduce riscul de supraîncălzire. Când cablurile trec între compartimente de incendiu distincte, este necesară folosirea unor treceri antifoc sau a unor materiale izolante speciale. După introducerea cablurilor în tuburi, ambele capete trebuie închise etanș, pentru a împiedica pătrunderea focului și a fumului în caz de incendiu. Aceste metode și mijloace de protecție sunt esențiale pentru siguranța la incendiu a instalațiilor de cabluri pozate în pământ.
Pozarea cablurilor în tuneluri și protecția la incendiu
Pozarea cablurilor în tuneluri în raport cu protecția la incendiu este un aspect esențial al siguranței infrastructurii electrice, mai ales în marile obiective industriale și urbane. Tunelurile de cabluri, care permit circulația personalului de exploatare, necesită măsuri avansate de protecție la incendiu. Ele permit o întreținere ușoară a liniei de cabluri, în timp ce la liniile aeriene sunt necesare echipamente precum scările pentru linii aeriene.
Tunelurile trebuie construite din materiale incombustibile și echipate cu sisteme de evacuare a apei și de ventilare, pentru a reduce riscul de incendiu. Pereții despărțitori antifoc, sub formă de pereți ceramici sau plăci de gips-carton cu materiale izolante rezistente la foc, se prevăd la fiecare 100 de metri de tunel, iar în compartimentele de incendiu de cel mult 50 de metri este suficient un gol de trecere fără ușă.
Pozarea cablurilor în tuneluri trebuie executată cu respectarea distanțelor corespunzătoare între cabluri, alte conducte, pereți și fundul tunelului, ceea ce permite gestionarea eficientă a spațiului și asigură siguranța. Deosebit de importantă este separarea cablurilor pe grupe de tensiuni nominale și montarea lor pe console separate, ceea ce previne posibilele scurtcircuite și scântei. La pozarea liniei de cabluri se folosesc sondele din fibră de sticlă, care ușurează tragerea cablului. Excepție fac seturile de cabluri monofilare care formează un fascicul polifazat, precum și cablurile de semnalizare și de energie racordate la același echipament, care se pot atinge.
Instalațiile de cabluri din tuneluri trebuie să țină cont și de fixarea corespunzătoare a cablurilor, mai ales pe porțiunile înclinate, unde distanțele dintre bride sunt de 40–150 cm, în funcție de unghiul de pozare și de tipul cablului. Cablurile nearmate trebuie fixate cu bride cu inserții elastice, care previn deteriorarea mantalelor izolante. Toate aceste măsuri și reguli au ca scop asigurarea unei siguranțe maxime la incendiu, reducând riscul de incendiu și protejând atât infrastructura, cât și oamenii.
Protecția la incendiu în clădiri
Protecția la incendiu în clădiri, în contextul pozării cablurilor, este un element extrem de important pentru siguranța utilizatorilor și integritatea construcției clădirii. Cablurile se pozează direct pe pereți sau tavane, precum și pe structuri de susținere fixate în elementele de construcție ale clădirii și în canale de cabluri. Un aspect esențial este protejarea corespunzătoare a trecerilor de cabluri, mai ales prin pereți și planșee. Tuburile sau trecerile speciale de cabluri trebuie betonate sau zidite în gol, iar capetele lor etanșate cu material incombustibil pe o lungime de 8 cm la planșee și de 10 cm la pereți.
Protecții suplimentare sunt necesare în cazuri speciale, precum izolarea față de vaporii corozivi din camerele de acumulatoare sau protecția la incendiu la trecerile dintre compartimente de incendiu distincte. În încăperile cu pericol de incendiu sau de explozie, fiecare cablu, inclusiv cel monofilar, trebuie trecut prin treceri separate. Încrucișările cablurilor trebuie executate astfel încât să fie asigurate distanțele minime: 5 cm pentru cablurile de până la 1 kV și 15 cm pentru cablurile de peste 1 kV. Distanțele minime față de conducte, conform normei, sunt de 20–150 cm, iar dacă acestea nu pot fi respectate, cablurile trebuie pozate în tuburi de protecție. Aceste măsuri și proceduri asigură o protecție eficientă la incendiu, reducând riscul de incendiu și protejând instalațiile electrice din clădiri.